Obezitate, insomii, migrene, oboseală cronică
În primăvara anului 2014 eram o femeie de 37 de ani cu o viață complet tulburată. Oboseam și când îmi legam șireturile, aveam insomnii, migrene cumplite care mă trimiteau în camerele de gardă o dată pe săptămână, simțeam că în orice clipă îmi va crăpa pielea pe mine, iar stările nervoase și de oboseală erau de necontrolat. Diminețile mă trezeam cumplit de obosită și îmi începeam ziua cu stări de rău. Nu-mi mai suportam greutatea corpului și toată această stare ajunsese să îmi afecteze și activitatea profesională.
Așteptam o minune; să se inventeze o pastilă pe care să o iei dimineața și care să te slăbească până seara. Sau să o iei și să poți mânca fără restricții dulciuri. Ajunsesem la 70 de kg și în toate aceste stări mâncam permanent dulciuri și beam cel puțin doi litri de coca cola pe zi. Erau zile când nu mâncam mâncare ci doar dulciuri și uitam că există apă; sticla de cola cola era un fel de partener de viață. Pastila minune nu s-a inventat și zilele mele continuau în acest ritm.
Auzisem de metabolic balance® de la prieteni, dar am refuzat multă vreme să cred că va funcționa și pentru mine. Mi se părea totul foarte greu, ideea că va trebui să cântăresc alimentele mă înnebunea și, în general, ideea că nu voi mai putea mânca dulciuri îmi aducea o perspectivă groaznică.
Au trecut 9 luni de când am început și viața mea este complet schimbată. Am slăbit 17 kg și, dincolo de acest aspect fizic care desigur contează mult mai ales pentru o femeie, mă simt din nou absolut minunat în corpul meu. Mă simt un om sănătos tun și m-am convins că asta este stilul meu de viață, așa trebuie să arate felul în care mănânc de acum încolo. Am uitat că am avut vreodată migrene, am un somn sănătos, iar starea mea psihica este echilibrată. Mă uit înapoi acum 9 luni și aproape că nu mă mai recunosc; nu atât fizic, cât și ca stare.
Acest program mi-a dat o stare de bine absolută. Simt că am câștigat niște ani din viața mea. Ușor nu a fost, m-am luptat să ajung aici. Inițial m-am confruntat cu socul vizual al unor porții foarte mici, apoi a fost extrem de dificil să nu mănânc între mese și să renunț la ronțăit. Lupta cea mai mare a fost să nu mai simt nevoia de dulciuri.
Am tras mult de mine, însă beneficiile pe care le simțeam pe zi ce trecea m-au făcut să înțeleg că asta era puzzle-ul perfect pentru mine. În fiecare zi simțeam o ușoară îmbunătățire a stării mele și asta îmi dădea curaj. Am descoperit gusturi noi și, respectând alimentele din program, am fost nevoită să mănânc legume sau fructe pe care credeam că n-o să le mănânc niciodată, iar acum le mănânc cu plăcerea unor delicatese. Este surprinzătoare pentru un dependent de zahăr constatarea că și legumele verzi sunt gustoase și că, în general, și alte alimente în afară de ciocolată sunt foarte bune.