De ce am ales Metabolic Balance
Când reușesti să îți schimbi viața radical ajungi să îți dorești, în mod foarte natural, să îî ajuți și pe alții. Din acest motiv, fără nicio ezitare, am acceptat bucuroasă invitația doamnei dr. Michaela Stein să devin ambasadorul programului de nutriție care m-a ajutat să slăbesc.
Îmi spun povestea cu dorința să motivez cât mai mulți oameni să se bucure de beneficiile unei alimentații corecte: sănătate, energie, look, stimă de sine.
Povestea mea va apărea pe acest blog în trei părți. În prima parte vă prezint provocările și frământările mele legate de kilogramele în plus și dificultatea de a scăpa de ele.
Lupta cu kilogramele și marginalizarea în copilărie
Provocările mele legate de greutate au început în copilărie.
Problema era că îmi plăcea sa mănânc, mâncam orice, nu făceam nazuri la felurile de mâncare si mâncam dezordonat. Pe atunci nu era cunoscută nutriția sănătoasă, cea bazată pe echilibru, ci era mentalitatea unei alimentații în cantități mari, "să nu ne fie foame". Pesemne că fiind anii imediat după comunism, oamenii aveau oarecum temerea de a nu avea ce mânca și aveau o judecată învechită despre copii, că aceștia din urmă sunt frumoși dacă sunt mai rotunjori. Kilogramele în plus au început să se acumuleze simțitor și acest lucru a afectat integrarea mea în cercurile copiilor de vârsta mea.
Până pe la 10 ani, greutatea mea a fost normală, în parametri; în schimb, îmi amintesc momentul când am terminat clasa a 4-a și am mers cu clasa la medic să ne facă măsurătorile de final de ciclu primar, eu aveam kilogramele pe care le avea învățătoarea mea. În jur de 50. Resimțind bullying-ul din partea colegilor mei, faptul ca râdeau de mine sau îmi puneau porecle, m-a determinat sa îmi canalizez atenția spre învățătură și nu spre socializare, refugiindu-mă în sesiunile de studiu și nu în activitățile extrașcolare sau timpul petrecut cu copiii de vârsta mea.
Anii au trecut, țin minte și acum raportul pe care îl aveam, clasa a 5-a - 60 kg, clasa a 6-a - 70 kg, clasa a 7-a - 80 kg, iar în clasa a 8-a... am slăbit. Cum? Ei bine, pe vremea aceea erau îngrijorați și părinții mei de situația mea, eu fiind singurul copil și visând să ajung la liceu cu greutate normală anilor mei, să fiu ca ceilalți elevi, să nu am de suferit din cauza aceasta. În plus, fiind o perioadă nouă din viața mea, trebuia să fac ceva în privința asta. Și asta m-a determinat să-mi doresc și eu să slăbesc.
Prima mea tentativă să slăbesc – cu pastile
Mi-au cumpărat părinții mei ceva pastile de slăbit. Erau în voga pe vremea aceea, însa nu știam ce riscuri presupune sa faci o astfel de cură. Am început sa slăbesc foarte mult, de la 80 și ceva de kilograme, ajunsesem în vacanța de vara (3 luni) la 50 și ceva de kilograme. Mâncam puțin, eram agitată, nu puteam sa mă odihnesc, eram mereu nervoasă, dar eram mulțumită că scăpasem de povara kilogramelor. Am început clasa a 9-a cu o siluetă remarcabilă, însă încet, încet, am început să pun înapoi ce am pierdut în 3 luni. Alimentația mea nu era echilibrată ci în continuare haotica și după ce am intrerupt pastilele de slăbit nu mă mai puteam opri din mâncat. Practic, m-am bucurat în jur de un an de silueta mea, după care pe la mijlocul clasei a 10-a am ajuns înapoi aproape de 80 kilograme. Am căutat din nou aceleași pastile, însa, între timp erau scoase de pe piață din cauza a ceea ce conțineau. Când am terminat liceul, aveam tot în jur de 80 kilograme, nu mă mai îngrășăm dar nici nu mai slăbeam, deși mă chinuiam, mă înfometam, slăbeam 2-3 kilograme apoi le puneam înapoi... și tot așa.
Venise clipa când trebuia sa merg la facultate. Eram îngrozită de felul în care arătăm, mai ales ca știam ca urmează o perioada grea, de acomodare într-un oraș nou, voiam sa fiu acceptată în rândul tinerilor de vârsta mea, să nu fiu marginalizată și sa nu îmi ratez șansa de a mă bucura la maxim de perioada studenției.
Experiența unor diete agresive, prin înfometare
Așadar, aceste gânduri m-au determinat sa iau inițiativa si sa mă mobilizez. Imediat după
examenele de Bacalaureat, am început un regim bazat pe înfometare. Dieta m-a condus spre un minus de vreo 15 kilograme în 3 luni. Am început facultatea cu 70 kg la o înălțime de 178 cm. Arătăm și mă simteam extraordinar. Am participat la concursul de Miss al facultății, unde am câștigat titlul de Miss Popularitate. Era tot ce mi-am dorit! Eram atât de fericită! Mă bucurăm că pe lângă inteligența mea apăruse încă un punct forte si anume felul în care arătam. Nu mai eram "grasă si deșteaptă" ci "frumoasa si deșteaptă". Lumea, în general, asociază slab cu frumos. Și primeam astfel de complimente de la cei din jurul meu, era ceva nou pentru mine. Mă transformam intr-o femeie, deja, nu mai era la fel ca perioada când slabisem înainte de liceu.
Dar ce s-a întâmplat după înfometare? Bineînțeles, reversul, și anume: am început sa mă îngraș din nou! De ce? Fiindcă din nou, nu știam să mănânc echilibrat, corpul meu cerea mâncare continuu, aveam perioade de stres, examene, agitație, mâncam haotic, mâncam combinații de alimente care nu îmi făceau bine fizic și mă bazam pe faptul că și dacă pun câteva kilograme, mă înfometez și dau jos rapid, așa că, pot mânca liniștită. Ei bine, epoca aceea trecuse, organismul meu nu mai era același! Metabolismul meu era deja dat peste cap din cauza a ceea ce credeam ca mă ajuta: pastile de slăbit și înfometarea.
La 20 de ani l-am cunoscut pe iubitul meu, actualul meu soț. Eram amândoi studenți, el avea o silueta care ii permitea sa mănânce oricât și orice, iar organismul meu deja încetinea ritmul. Când m-a cunoscut aveam în jur de 80 kilograme. Nu eram nici slabă dar nici grasă, ci cum le place unora sa zică: "cu forme". Mâncam în oraș, mâncam în cămin, mâncam mereu împreună. El nu se îngrășa, eu bineînțeles că da. Încercam din nou varianta înfometării, dar deja era prea mult. Slăbeam putin, puneam dublu. Și treceau anii, iar eu mă îngrășam tot mai mult și mai mult, fără sa iau alte pastile, de niciun fel, ci doar prin faptul ca mâncam mult cantitativ, mâncam dezordonat si cumva aveam o liniște în interior. Practic nu mai urma niciun eveniment important (cum a fost trecerea de la generală la liceu sau de la liceu la facultate).
Când încerci de toate și ajungi să nu mai ai curaj să te urci pe cântar
Am mai încercat și remodelarea corporală între timp, masaje anticelulitice, de drenaj limfatic, sesiuni de termocuvertă, electrostimulare. Fără rezultat. Alimentația mea era problema. Am făcut abonament la sala la clasă de Zumba, alegând sa fac dansuri sportive, nicidecum sa depun prea mult efort. Chiar și asa, după ce terminam programul de la sala, mergeam acasă și mâncam; mult, dezordonat și compulsiv. Niciun rezultat. Din 2012, anul în care l-am cunoscut pe soțul meu, când aveam 80 kilograme si pana în 2017, adică în 5 ani, am ajuns la 117 kg. De-a lungul acestor 5 ani eu nu m-am cântărit deloc! Știam ca mă îngraș, simțeam, mă vedeam și vedeam pe haine, că de la an la an nu îmi mai veneau. De fapt, de la sezon la sezon. Paltoane, geci, sau rochii, pantaloni și cămăși. Când mă întreba cineva câte kilograme am, evitam, făceam o glumă să scap de subiect sau mințeam, zicând mereu ca am 80-90 kilograme. Dar în realitate nu știam nici eu câte kilograme aveam. Totodată imaginea mea, în mintea mea, nu arata chiar atât de rău. Problema mai gravă era când mă vedeam în poze. În mintea mea eram plinuță, nu supraponderala.
În realitate eram obeză! Obezitate tip 2!
Știți cum am aflat? Într-o zi de noiembrie, geroasă, la sfarșitul anului 2016, am mers la mall la cumpărături. Purtam deja mărimea 46 la haine, sau XXL. Nu mă speria gândul atâta timp cât încă găseam haine de cumpărat pentru dimensiunile mele, în magazinele din mall. Întotdeauna mi-a plăcut sa mă îmbrac frumos, chiar dacă nu aveam un trup armonios. Îmi cumpărăm haine care sa mă avantajeze, mereu căutăm haine de culori închise, preponderent negre, fiindcă mă simteam mai bine psihic știind ca mă subțiază. Evitam sub orice forma culorile deschise sau hainele care îmi dădeau volum. Mergând la cumpărături am intrat la unul dintre magazinele care îmi plăceau și am găsit doua rochii frumoase. Le-am luat la cabina de probă și le-am încercat. Când le-am îmbrăcat, rochiile XXL îmi veneau bluze, abia intrau pe mine. Le-am cumpărat dar totodată m-am alarmat și m-am gândit ca trebuie să fac ceva.
Am mers la endocrinolog, crezând ca poate am o problemă cu glanda tiroida. Analizele și ecograful mi-au demonstrat că problema era la lingură și furculiță. Am contactat nutriționisti și am primit un regim alimentar și sport pe lânga. FĂRĂ REZULTAT!
Perspectiva operației de micșorare de stomac
Deja mă orientam spre operație de micșorare de stomac. M-am documentat destul de mult, zile întregi citeam pe internet despre chirurgia bariatrică. Am și sunat la o clinică din Cluj-Napoca și am voribit cu un domn doctor. Mi-a zis ce presupune un gastric sleeve și că îmi face programare la o consultație. Am stat câteva zile si după ce am citit pe internet ca au fost cazuri de deces după aceste operații, am renunțat si am anulat întâlnirea, moment în care am renunțat definitiv la ideea de a mai scăpa de povara kilogramelor în plus.
M-am împăcat cu ideea ca voi fi o viață întreaga grasă. Mă ascundeam de societate, nu îmi făcea plăcere sa fiu văzută, sa mă întâlnesc cu prietenii, să ies în lume. Acumulasem multe sentimente negative care mă frustrau si mă determinau sa fiu retrasa, deși firea mea este diametral opusă.
Metabolic Balance ca ultimă soluție înainte de intervenția chirurgicală
Prin ianuarie 2018 am auzit de la părinții meu ca un văr mai îndepărtat a slăbit foarte mult cu un regim alimentar făcut de o doamna doctor din Oradea. La câteva zile distanta am auzit despre o vecina de la bloc la fel, că slăbise mult cu același plan alimentar dat tot de aceeași doamna doctor Oana Munteanu.
Mi-a trezit si mie interesul. Ce o fi asta?! Să fie adevărat? Ar putea funcționa si pentru mine, oare? În mintea mea luau naștere astfel de întrebări și o mică speranță.
Așadar, nu am mai stat pe gânduri și am decis că este ultima "încercare" de acest fel. Dacă nici aceasta metodă nu va funcționa pentru mine, cu toată frica, mă voi îndrepta spre operația de micșoare a stomacului. Devenise o povară prea mare pentru mine faptul că eram atât de grasa. Trebuia sa iau o decizie pentru sănătatea mea, altfel, riscam sa mă îmbolnăvesc și sa îmi pierd complet încrederea în mine.
Am ales această soluție cu multă speranță, fiindcă văzusem rezultate reale și concrete în jurul meu și am intuit că va funcționa si pentru mine. Era ceva diferit de pastile de slăbit sau de vechea tactică, cea a înfometării, pe care le cunoșteam atât de bine ...
Și după cum puteți vedea în poze, experiența mea cu Metabolic Balance este o poveste cu final fericit. Este povestea recâștigării controlului asupra propriei greutăți dar și asupra propriei vieți.
Dacă vreți sa aflați cum am reușit să scap de cele 60 de kilograme cu ajutorul programului Metabolic Balance, găsiți restul poveștii mele în cea de-a doua parte a articolului, unde vă las câteva impresii sincere despre această experiență care mi-a schimbat viața.
*
Disclaimer
Metabolic Balance este un program științific de nutriție personalizată nu o dietă minune. Rezultatele diferă de la persoană la persoană și sunt condiționate de respectarea celor 8 principii ale programului, a cantităților de alimente pentru fiecare masă și a combinațiilor recomandate pentru fiecare persoană pe baza metabolismului său unic.
Programul Metabolic Balance nu este un tratament medical și nu înlocuiește tratamentele medicale specializate. Planurile de alimentație individualizate sunt complementare acestor tratamente. Medicii-consilieri Metabolic Balance sunt pregătiți să ofere informații competente despre oportunitatea înscrierii în program a persoanelor afectate de diverse probleme medicale.
Descopera Metabolic Balance
Metabolic Balance®, programul pentru echilibrarea metabolismului realizat de medici și oameni de știință germani, vine în întâmpinarea dorinței celor care vor să fie supli, sănătoși și plini de energie.